Nu pot spune că sunt bi, cu atât mai mult nu pot spune că sunt lesbi. Totuşi. Totuşi am simţit demult că apropierea de o femeie nu-mi displace; dimpotrivă. De fapt, cred că mai toate femeile au, măcar din când în când acest sentiment, iar dacă nu-l spun e pentru că ele însele se sperie de ce se întâmplă.
Dacă mă gândesc bine, înainte încă de a fi sărutată de primul băiat (pe al doilea l-am sărutat eu, ca să mă asigur cum este) aş fi vrut să sărut o fată. Aceea este L. şi vă voi mai vorbi despre ea. Aveam amândouă 14 ani. Apoi, peste un an (şi după aceea) a fost D. alături de care am învăţat (de fapt, am învăţat amândouă, împreună) cum reacţionează la mângâieri trupurile noastre. Dar cred că încă înainte de L. şi D. a fost I. Nu cred că e bine să le dau numele, mai ales că acum vorbesc rar cu ele (deh, drumurile vieţii), dar le voi numi în cele ce urmează Lavinia, Delia şi Irina.